1. Principiul lui Dilbert

     Principiul lui Dilbert este un mod de conducere al unei organizatii in care persoanele cele mai slab pregatite sunt promovate in pozitiile de conducere, pentru a diminua pagubele pe care acestia le pot produce pe parcursul desfasurarii proceselor si automat care s-ar putea reflecta in calitatea produselor si experienta clientilor.

      Desi acest principiu este prezentat ca si o satira, chiar Scott Adams creatorul lui, recunoaste ca acest mod de conducere este un mod real de a conduce si chiar se bucura de sustinatori.

    Din cauza ineficientei unui sistem de organizare si chiar lipsa lui, atat in conducere cat si in procese se creaza o adevarata ANARHIE, in care fiecare proces este desfasurat in functie de competentele si deprinderile membrilor echipei. Pentru a se limita pagubele haosului creat si pentru a se pastra bagajul de cunostinte ale organizatiei, se realizeaza o stratificare a echipelor, o stratificare anormala si inversa din punct de vedere al competentelor. Membrii care detin un anumit bagaj de cunostinte  dar nu se descurca atat de bine in realizarea unor activitati care aduc valoare adaugata procesului sunt propulsati catre functii de conducere. Din aceste pozitii de conducere,  persoanele pot „cere” diferite lucruri, fara sa cunoasca FONDUL, VALOARE ADAUGATA sau chiar situatia penibila de a nu cunoaste lucrurile cerute, cerinta venita la randul ei de la o pozitie superioara.

boss-2179948_960_720

2. Principiul lui Peter

      Acest principiu a fost formulat de Dr. Laurence J. Peter si suna in felul urmator:

     In orice ierarhie, fiecare salariat are tendinta de a urca pana la nivelul sau maxim de incompetenta.

   Acest principiu se bazeaza tot pe un model ANARHIC de functionare a unei organizatii. Spre deosebire de Principiul lui Dilbert, acest principiu sustine o promovare pe baza competentei persoanelor, dar pana in momentul in care nu mai gaseste solutia de a realiza activitatea in conditii normale.

   Principiul se bazeaza pe aptitudinea personalului de a gasi solutii si de a se adapta aspectelor activitatilor fara a avea neaparat o pregatire prealabila.

   Principiul este de asemenea prezentat sub forma umoristica dar care este intalnit des in lumea reala.

1-195

   Ca si o concluzie a acestor 2 principii, putem spune ca un sistem ANARHIC este pagubos atat pentru situatia interna a organizatiei cat si pentru CALITATEA produselor sau serviciilor oferite.

   Patura creata folosind astfel de principii de organizare este una in care stratul superior „STIE” cum se realizeaza o activitate de calitate, da ordine mai mult sau mai putin cunoscute si personalul activ trebuie sa realizeze cerintele, necunoscand procesul corect ci doar niste indicatii venite din managementul superior sau solutii ad-hoc.